Hermann Hesse a fost un scriitor german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură in anul 1946 "pentru inspiratele sale scrieri care, crescând în îndrăzneală și putere de pătrundere, exemplifică idealuri umanitare clasice și înalte calități ale stilului". Singurătatea spirituală a artistului și izolarea de lumea modernă sunt teme frecvente în operele lui Hesse, iar romanele sale sunt psihoanalitice și simbolice.

Hesse a editat publicațiile März (1907-1912) și Vivos voco (1919-1923). La începutul Primului Război Mondial a plecat în Elveția, unde a primit cetățenia elvețiană (1923). Copilăria și tinerețea lui Hesse au fost caracterizate prin precocitate, entuziasm și rebeliune. Până prin anul 1893 viața lui Hesse a fost un șir de transferuri de la o școală la alta, datorate "comportamentului rău" și caracterului ireductibil. Părinții săi au perceput că nu au un copil obișnuit încă din anul 1881. Fiindcă nu mai făceau fața precocității și energiei lui, părinții s-au gândit chiar să îl instituționalizeze sau să îl trimită de acasă.