Acest website este in constructie. Comenzile nu se pot onara. Multumim pentru intelegere!

0 Cosul meu

Harold Pinter

Harold Pinter





Harold Pinter (n. 10 octombrie 1930, Londra - d. 24 decembrie 2008, Londra) a fost un scriitor, actor și regizor de teatru, englez, unul din cei mai renumiți dramaturgi ai literaturii engleze contemporane. A scris pentru teatru, emisiuni de radio și televiziune, precum și scenarii de filme. Multe din primele sale opere aparțin teatrului absurd. Este laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe anul 2005.


Harold Pinter s-a născut în 1930 în Hackney, Londra, tatăl său fiind un croitor evreu. În vârstă de 9 ani este evacuat din cauza războiului la Cornwall și se întoarce în Londra abia în 1944. Studiază o scurtă perioadă de timp la Royal Academy of Dramatic Art (en. „Academia Regală de Artă Dramatică”) din Londra. Refuză să facă serviciul militar și, începând din anul 1950, timp de 10 ani, întreprinde turnee în diferite orașe din Marea Britanie cu diverse ansambluri teatrale. În 1950, tânărul Pinter publică prima sa poezie. Se căsătorește în 1956 cu actrița Vivien Merchant, de care se desparte în 1980, pentru a se recăsători cu scriitoarea Antonia Fraser, fiica lordului Longford. În 1957 scrie prima sa piesă de teatru într-un act, "The Room" ("Camera"), în care descrie amenințările lumii exterioare în sfera intimă aparent liniștită a unui personaj, în spiritul teatrului lui Samuel Beckett, piesă care este reprezentată în premieră în același an.

Urmează "The Birthday Party" ("Sărbătorirea zilei de naștere", 1958), "The Caretaker" ("Îngrijitorul casei", 1960). Piesa "The Homecoming" ("Întoarcerea acasă", 1965) înregistrează un deosebit succes și marchează consacrarea lui ca autor dramatic. Și în această piesă, tema principală este nesiguranța omului asaltat de forțe necunoscute și dificultățile comunicării între oameni. Dialogurile sale descriu greutățile de înțelegere, marcate prin pauze îndelungate în cursul conversațiilor, tăcerile fiind un element important în creșterea tensiunii dramatice. Aparentele refugii în lumea visului alcătuiesc clișee de viață ale protagoniștilor. Se poate riposta că nu teatrul său este absurd, ci condițiile în care trăiesc personajele sale. Adesea acestea nu știu ce scopuri urmăresc.

Ultima replică a bătrânului Davies din piesa The Caretaker, retras în siguranță într-o cameră străină, trădează cât de fragilă este conștiința de sine chiar în situația unui învingător al unui conflict interuman: "Acum, ce am de făcut? Unde să mă îndrept?" În ultimii ani, Pinter s-a angajat și pe tărâm social și politic. În 1985 întreprinde o călătorie în Turcia împreună cu scriitorul american Arthur Miller, unde intervine în favoarea minorității kurde și a dreptului acesteia de a folosi propria limbă. Rodul acestei călătorii îl constituie piesa sa "Mountain Language" ("Limba muntelui", 1988). Pinter s-a declarat adversar deschis al intervenției militare americane și engleze în Irak. În 1966 obține din partea reginei Angliei distincția de Comander of the Most Excellent Order of the British Empire, iar în anul 2002 este numit Companion of Honour.

Printre numeroasele premii literare sunt de menționat: Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură Europeană și Premiul Pirandello. În ziua de 13 octombrie 2005 Academia Suedeză din Stockholm îi conferă Premiul Nobel pentru Literatură, motivându-se - printre altele - faptul că "în dramele sale dezvăluie prăpastia ascunsă sub pălăvrăgeala de fiecare zi și forțează pătrunderea în spațiul închis al opresiunii". Reacțiile cronicarilor literari au fost contradictorii: în timp ce renumitul critic german Marcel Reich-Ranicki afirmă că a fost o "decizie bună și nimerită", Denis Scheck consideră această hotărâre a Academiei Suedeze drept "o ofensă pentru literatura mondială", scriitorul, în mare măsură "demodat", "nemaifiind la înălțimea timpului" (Sigrid Löffler), premiul fiind acordat cu întârziere (Harold Pinter a împlinit, la 10 octombrie, 75 de ani).

Asadar, premiul Nobel pentru literatură 2005 a fost decernat dramaturgului, scenaristului (radio, televiziune şi film), regizorului, actorului şi - cu siguranţă că nu în ultimul rând - militantului activ pentru drepturile omului în plan politic care este Harold Pinter. Imediat după anunţarea premiului, Marika Grenser (ziaristă liber profesionistă) i-a telefonat lui Harold Pinter ca să-i afle reacţia. Răspunsul acestui dramaturg al "tăcerilor" şi "pauzelor", cum este adesea descris, a fost: "Nu pot pune în cuvinte ce simt. (..) Nu mă aşteptam absolut deloc. (...) Pentru moment n-am cuvinte. O să le am când vin la Stockholm."

A fost, aşadar, nevoie de un Nobel pentru a-l lăsa fără cuvinte pe înfocatul comentator al politicii anglo-americane din acest moment, marea "pacoste" protestatară, cum se descrie el însuşi. Harold Pinter este omul-media al zilelor noastre. Deşi în ultima vreme scrie teatru rar - chiar şi înainte era cunoscut mai ales pentru piese scurte, un act, maximum o oră - e omniprezent (sau poate tocmai de aceea, spun maliţioşii): radio, televiziune, ziare, conferinţe. Teatrul şi politica sunt pasiunile lui şi ne-am putea întreba dacă, de-a lungul vieţii, n-a făcut politică în teatru (ceeea ce el însuşi infirmă în 1966, dar confirmă din ce în ce mai des în ultima vreme) şi - să îndrăznim oare? - teatru în politică.



Betrayal

Betrayal

31,99 Lei

Afişare 1 - 1 din 1 (1 pagini)